Despre judetul Dambovita

Dambovita este un judet in regiunea Muntenia din Romania, cu resedinta la Targoviste.

Judetul Dambovita

Geografie

Judetul Dambovita are o suprafata de 4.054 km² (1,7 % din suprafata tarii). Este situat in partea central-sudica a tarii, suprapunandu-se bazinelor hidrografice ale raurilor Ialomita si Dambovita. Judetele vecine sunt:

Brasov la nord

Prahova la est

Ilfov la sud-est

Giurgiu la sud

Teleorman la sud-vest

Arges la vest

Altitudinea maxima se inregistreaza in Varful Omu (2505 m) din Muntii Bucegi, iar cea minima de cca 120–125 m, in Campia Titu. Unitatile administrative componente ale judetului sunt: 2 municipii, 5 orase si 81 de comune cu 361 sate.

Relief

Teritoriul este dispus in trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferenta de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcatuite din munti (9 ), dealuri (41 %) si campii (50 %). Etajat de la campia joasa pana la cele mai inalte piscuri ale Muntilor Bucegi, relieful judetului Dambovita prezinta o mare diversitate peisagistica. Succesiunea treptelor de relief poarta atat amprenta factorilor geologici, cat si a celor fiziogeografici, care au participat activ la formarea si evolutia lor. Cea mai veche si mai inalta unitate de relief, situata in partea de nord a judetului, este formata de muntii Leaota si Bucegi. Primul masiv,fiind alcatuit din sisturi cristaline, se deosebeste ca morfologie de Muntii Bucegi, in a caror alcatuire predomina calcarele, gresiile si conglomeratele. Subcarpatii alcatuiesc cea de-a doua treapta de relief si ocupa 23 din suprafata judetului. Din punct de vedere geologic sunt alcatuiti din depozite paleogene la nord si neogene la sud. Aproape toata gama formatiunilor este cutata intr-o succesiune latitudinala de sinclinale si anticlinale puternic faliate. Nota dominanta a reliefului o dau fenomenele de alunecare si de eroziune torentiala, care scot din circuitul agricol suprafete apreciabile de teren. Piemontul Candesti constituie o treapta de relief care se deosebeste prin alcatuirea geologica, tectonica si morfologica atat de Subcarpati, cat si de zona de campie. Interfluviile sunt netede, impadurite, usor inclinate spre sud si fragmentate de vai mult mai adancite in cuvertura de pietrisuri. Campiile, care ocupa peste 50% din suprafata judetului, alcatuiesc cea mai joasa si cea mai tanara treapta de relief. Orientarea generala a interfluviilor , nord-vest — sud-est, panta mica a acestora, latimea si gradul slab de fragmentare dau nota dominanta a acestei unitati. Din forajele existente se constata prezenta unei cuverturi de pietrisuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de lunca. in conditii specifice de clima si vegetatie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din judet.

Muntii

Unitatea montana carpatica, situata in partea de nord, cuprinde doua masive – Leaota si Bucegi – complet diferite ca structura geologica si infatisare. Masivul Leaota este alcatuit predominant din sisturi cristaline cu pante domoale si culmi rotunjite. Vaile sunt puternic adancite, insotite de versanti cu inclinare moderata, avand inaltimile cele mai mari in Varful Leaota: 2133 m. Masivul Bucegi, alcatuit predominant din gresii si conglomerate si numai partial din calcare, are inaltimi frecvente peste 2000 m: varful Omu – 2505 m, varful Doamnele – 2402 m, varful Batrana 2181 m.Este bine marcat in ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun in evidenta flancurile externe prin varietatea reliefului sau. Alternanta de gresii, marne si conglomerate, neuniformitatea litologica a conglomeratelor au conditionat aparitia prin dezagregare si eroziune diferentiala, a unui relief rezidual de turnuri si coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele si Sfinxul . in bazinul superior al Ialomitei domina relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile tapului), doline, chei (Horoabele, Ursilor, Pesterii, Tatarului, Zanoagei, Orzei), pesteri (Ialomitei). Relieful structural este evidentiat prin suprafetele structurale, abrupturi, brine si polite structurale. in bazinul superior al Ialomitei sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciatiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turce si de la obarsia vaii Sugarilor, vai glaciare, custuri, morene.

Dealurile

Subcarpatii Ialomitei formeaza treapta colinara inalta ce constituie partea central-nordica a judetului. Sunt alcatuiti dintr-o asociere de dealuri si depresiuni, acestea din urma fiind generate de eroziunea diferentiala si dispuse in lungul vailor principale. Un prim aliniament il formeaza Subcarpatii interni, alcatuiti din flis cretacic si paleogen, in care se dezvolta pinteni prelungi cu inaltimi de 800-900 m, situati la baza masivelor Bucegi si Leaota. in lungul vailor apar primele depresiuni de contact : Moroieni-Pietrosita pe Ialomita si Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se afla o succesiune de dealuri si depresiuni : Dl. Miclosanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sarnei, Depr. Barbuletu-Raul Alb si Depr. Bezdead. Alternanta gresiilor, marnelor si argilelor puternic cutate, a sinclinalelor si anticlinalelor fac ca eroziunea sa fie intensa, procesele de versant foarte active : in lungul principalelor vai apare un nou uluc depresionar: Voinesti-Alunis-Vulcana-Pucioasa-Visinesti-Sultanu-Valea Lunga. Subcarpatii externi, formati din depozite miopliocene, mai putin dure, formeaza o treapta mai coborata si relativ mai uniforma de unde si denumirea frecventa de plaiuri (Plaiul Magurei, Plaiul Carpinis etc ). Sinclinalele si anticlinalele sunt acoperite de o cuvertura groasa de pietrisuri si nisipuri in care apele au sculptat un sir de depresiuni (Doicesti, Ocnita, Iedera-Moreni). Fata de zona de campie din sud, dealurile subcarpatice se termina prin denivelari de 40-60 m, intrerupte in dreptul vailor mari de golfuri de campie care patrund printre acestea. Piemontul Candesti, situat la vest de valea Dambovitei, formeaza treapta colinara mai joasa (300-550 m) ce intra in alcatuirea teritoriului judetului Dambovita. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, usor inclinat, dintre culoarele depresionare ale vailor Dambovita si Potopu.

Campiile

Campia Romana ocupa cca jumatate din suprafata judetului . Ea este reprezentata prin campia inalta a Dambovitei si Ialomitei si prin campia de subsidenta a Titului. Campia inalta este alcatuita din cateva prelungiri, sub forma de pinteni, ale Piemontului Candesti (Campia Picior de Munte, la vest de Dambovita) sau a unor fragmente de piemont (Pintenul Magurii, la est de Ialomita) din Campia Targovistei, rezultata din unirea conurilor piemontane ale Dambovitei si Ialomitei si din Campia Cricovului. Campia de subsidenta a Titului este formata din campuri interfluviale inguste, separate de vai cu albii instabile, cu zone de inmlastinare si cu numeroase albii parasite. Caracterul esential este dat de faptul ca luncile au o latime foarte mare, devenind uneori comune pentru doua rauri vecine (lunca Arges-Sabar). La sud-vest de Arges, campia se inalta mai mult fata de vaile care o dreneaza, urmand o inclinare nord-vest – sud-est, relativ similara cu cea a piemontului pe care de fapt campia il continua; este o portiune din Campia Gavanu – Burdea.

Hidrografie

Apele de suprafata

Reteaua hidrologica din judetul Dambovita apartine la doua sisteme hidrografice distincte: cel al Ialomitei, in jumatatea de nord-est, si cel al Argesului in jumatatea de sud-vest. Densitatea retelei de rauri variaza intre 0,5 si 0,8 km/km2 in zona montana, intre 0,3 si 0,5 km/km2 in zona subcarpatica si intre 0,3 si 0,4 Km/Km2 in zona joasa. Raul Ialomita izvoraste de pe versantul sudic al masivului Bucegi si paraseste teritoriul judetului in amonte de confluenta cu raul Cricovul Dulce, avand o suprafata de bazin de 1208 km2 si o lungime de 132 km. Panta medie a raului pe teritoriul judetului este de l7,5%. Raul Arges, ale carui izvoare se gasesc pe versantii sudici ai Muntilor Fagaras, strabate judetul pe o lungime de 47 km, la intrarea in judet avand o suprafata de bazin de 3590 km2 si o lungime de 130 km, iar la iesirea din judet o suprafata de 3740 km2 si respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a raului pe sectorul aferent judetului este de l,65 %. Cel mai important afluent al Argesului este Dambovita care are la intrarea in judet o suprafata de bazin de 636 km2 si o lungime de 67 km, iar la iesire o suprafata de bazin de 1120 km2 si o lungime de 157 km, confluenta cu Argesul fiind insa in afara judetului Dambovita. Interfluviul dintre Dambovita si Ialomita este drenat, in zona de campie de Colentina si Ilfov, afluenti ai Dambovite,i cu care se uneste in judetul Giurgiu. Un alt afluent important al raului Arges este Sabarul, care isi culege apele de pe teritoriul judetului Dambovita si pe care il paraseste in apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafata de bazin de 740 km2 si o lungime de 65 km. Partea de sud-vest a judetului este drenata de raurile din zona superioara a bazinului Neajlov, afluent al Argesului, cu care confluenteaza in judetul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variaza pe teritoriul judetului intre 20 l/s*km2 in zona inalta a Muntilor Bucegi si 5 l/s*km2, in zona de campie din sud. Debitul mediu multianual al Ialomitei la Baleni, situat imediat in amonte de confluenta cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al Argesului, la intrarea in judet, de 39,5 m3/s – debit care variaza nesemnificativ pana la iesire – al Dambovitei, la intrarea in judet de, 10,1 m3/s, iar la iesire de 11,8 m3/s. Pe raurile ale caror bazine de receptie se afla integral sau in majoritate in zona inalta, cum ar fi de exemplu Ialomita la statia hidrologica Moroeni si Dambovita la statia hidrologica Malu cu Flori, volumele maxime de apa pe anotimpuri se scurg obisnuit primavara (aprilie-iunie), iar cele minime in iarna (decembrie-februarie) reprezentand in medie cca. 40-50 % si, respectiv 10-15 % din cele anuale. Lacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul judetului Dambovita. in campie, sunt amenajate o serie de iazuri si helestee (Nucet, Comisani, Bungetu, Baleni) de importanta locala. in bazinul superior al Ialomitei, in amonte de Cheile Orzei, se afla lacurile de acumulare Bolboci si Scropoasa, care deservesc uzinele hidrocentralelor de la Doicesti si Moreni. in zona Pucioasa exista un lac de acumulare, avand in aval o pastravarie si functie turistica.

Apele subterane

Rezervele de ape subterane din cuprinsul judetului Dambovita depind de gradul de permeabilitate, cat si de grosimea si extensiunea rocilor care le inmagazineaza. Astfel, rocile compacte din zona montana sunt in general impermeabile pentru o buna parte a muntilor Leaota si Bucegi. Totusi, abundenta si permanenta izvoarelor dovedeste existenta apelor freatice, dar acestea sunt acumulate in depozitele de panta si de la baza versantilor. O situatie mai aparte prezinta conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fata de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. in zona de munte nu putem vorbi de prezenta stratelor acvifere de adancime. Depozitele constituente din zona subcarpatica au diferite grade de permeabilitate, in functie de natura lor. Exista strate acvifere locale in depozitele de pietrisuri, nisipuri si argile din formatiunile pliocene si pleistocene inferioare. Trebuie sa remarcam faptul ca prin infiltrarea apelor superficiale in depozitele mio-pliocene, acestea sufera de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuata si apar, sau sunt intalnite in foraje, ca ape minerale cu importanta mare pentru economia judetului. Interfluviul dintre Dambovita si Arges, exceptand luncile celor doua rauri, este alcatuit din depozite de pietrisuri si nisipuri cu o permeabilitate buna. in coltul sud-vestic al judetului, la sud de lunca Argesului, in sectorul aferent Campiei Gavanu-Burdea, apele freatice au conditii foarte bune de inmagazinare, pietrisurile si nisipurile stratelor de Fratesti fiind prezente la o mica adancime sub cuvertura de loess. Aceleasi depozite cu o granulometrie foarte favorabila infiltratiei si deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se intalnesc si in luncile Argesului si Dambovitei pe intregul traseu din judet si de pe valea Ialomitei in avale de Pucioasa.

Clima

Unitatile climatice

Teritoriul judetului Dambovita apartine in proportie de cca. 80 % sectorului cu clima continentala (50% tinutului climatic al Campiei Romane si 30 % tinutului climatic al Subcarpatilor) si in proportie de cca. 20 % sectorului cu clima continental-modereta (tinuturilor climatice ale muntilor mijlocii si inalti).

Regimul climatic general

tinutul cu clima de campie se caracterizeaza prin veri foarte calde, cu precipitatii moderate si ierni nu prea reci, cu viscole rare si intervale de incalzire frecvente, care duc la topirea stratului de zapada. Pentru sectorul cu clima continental-moderata sunt caracteristice verile racoroase, cu precipitatii abundente si ierni foarte reci, cu viscole frecvente si strat de zapada stabil pe o perioada indelungata. tinutul Subcarpatilor reprezinta caracteristici climatice intermediare.

Temperatura aerului

Temperatura aerului variaza in limite largi din cauza diferentelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale depasesc 10°C in tinutul de campie (10,1°C la Titu si Gaesti), coboara pana sub 9°C in tinutul Subcarpatilor si variaza intre 6 si 0°C in sectorul montan. Pe culmile cele mai inalte devin negative, coborand chiar sub -2°C (-2,6°C pe virful Omu). Mediile lunii celei mai calde, iulie, scad treptat de la campie (21,7°C la Titu si Gaesti) catre deal (21°C la Targoviste) si munte (cca .5 – 6°C) pe culmile montane cele mai inalte). Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, sunt ceva mai coborate in campie (-2,9°C la Titu si -3,2°C la Gaesti) comparativ cu zona de dealuri (-2,3°C la Targoviste), din cauza frecventelor inversiuni termice care se dezvolta in partea cea mai joasa a judetului. incepand de la cca. 500 m in sus, mediile lunii ianuarie scad, paralel cu cresterea altitudinii, pana la valori sub -10°C. Pe culmile montane cele mai inalte, mediile lunare cele mai mici se inregistreaza in februarie cand ating chiar -11°C. Maximele absolute inregistrate pana in prezent au depasit 40°C, in zonele de campie si de dealuri (40,4°C la Targoviste in ziua de 20 august 1946) si 22-25°C in sectorul montan. Minimele absolute au coborat sub -30°C in zona de campie (-31°C la Gaesti in ziua de 24 ianuarie 1907) sub -28°C, in zona deluroasa (-28,3°C la Targoviste in ziua de 25 ianuarie 1942) si pana la -38°C pe culmile montane cele mai inalte. Numarul mediu anual al zilelor de inghet depaseste 100 la campie, 110 in zona de dealuri (111,3 la Targoviste) si 260 pe culmile cele mai inalte ale muntilor.

Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile cresc substantial odata cu altitudinea. Cantitatile medii anuale totalizeaza 512,1 mm la Potlogi, 500 mm la Targoviste si peste 1300 mm pe culmile montane cele mai inalte. Cantitatile medii lunare cele mai mari se inregistreaza in iunie si sunt de 80,1 mm la Dambovita, 85,l mm la Titu, 83,1 mm la Targoviste si 170 mm pe muntii cei mai inalti. Cantitatile medii lunare cele mai mici cad in februarie la campie (28,2 mm la Potlogi si 30,3 mm la Titu) si deal (22,1 mm pe culmile cele mai inalte). Cantitatile maxime cazute in 24 de ore au atins 95,6 mm la Titu (3 iulie 1939), 103,8 mm la Potlogi (20 iulie 1949), 135 mm la Gaesti (13 iulie 1941), 190 mm la Bilciuresti (29 iunie 1928), 155,6 mm la Targoviste (1 iulie 1924) si peste 110 mm pe muntii inalti.

Stratul de zapada

Stratul de zapada prezinta o discontinuitate accentuata in partea joasa a judetului si o mare stabilitate in cea inalta. Durata medie anuala este mai mica de 50 zile la campie si mai mare de 215 zile pe culmile montane cele mai inalte. Grosimile medii decadale ating in ianuarie si februarie la campie valori de pana la l0 – 15 cm, iar in ianuarie–martie, la munte valori de pana la 30 – 50cm.